That’d be nice…

Iunie 12, 2015 - Leave a Response

Mă gândeam: „ce tare-ar fi să-l iau de guler, de turu’ pantalonilor și să dau cu el de pământ și să-l pisez ca pe usturoi!”.
Dar greșeala era a mea.

E bine să mai lași și capul jos și să încerci să nu mai greșești.

😀

Anunțuri

E

Martie 15, 2011 - Leave a Response

Tura următoare detaliez! 😀

Da.

Ianuarie 16, 2010 - Leave a Response

Da. Minunat. Grozav. Şi cam atât. Dar mai mult de atât – PERFECT!! Atât ‘da’, cât şi orice altceva. Hm.

Tăcere…

Ianuarie 7, 2010 - Leave a Response

În tăcere, în linişte, se află tot ce înseamnă zgomot, muzică, gând, vorbă, etc… Eu sunt una dintre persoanele care se bucură de tăcere în zgomot. Adică tac vorbind. Că una e să vorbeşti şi alta e să taci vorbind. Cum zicea altcineva ‘mult zgomot pentru nimic’. Aşa… una e să taci vorbind şi alta e să vorbeşti vorbind, DAR e acelaşi lucru să taci vorbind şi să vorbeşti tăcând! Mă rog, nu e chiar acelaşi lucru, dar presupunând prin absurd, zicem că aşa e! Sunt lucruri care sunt diferite doar prin reacţiile pe care le provoacă… 😀

Octombrie 21, 2009 - Leave a Response

‘Aflu’ despre oameni… Că au fost, că au făcut, că au dres… Observ, însă, un lucru: oamenii buni sunt obosiţi. Sau plictisiţi… Sau… E ceva cu ei! N-au şi ei neşte chestii acolo, care să-i ţină legaţi de piţigoii care fac gât, sau care să-i ţină legaţi PE piţigoii care fac gât, sau măcar o ‘mână dreaptă’ pe ‘treapta a doua’, un plan B sau ceva… Da’ cred că ei ştiu ceva, de nu reacţionează… Cred că o ştiu p-aia cu ‘moartea de foame nu se poate’… Sau p-aia cu ‘dă ceva oamenilor cu care să-şi hrănească sufletu’ şi ei o să-ţi dea ceva să haleşti!’… ”Dă’ oamenilor undiţe, ca să-ţi dea să mănânci peşti’. Da’ cred, mai degrabă, că sunt oameni pe jumătate, adică DOAR buni. E greu cu învăţatu’ la oameni. Greu. Dovadă eu. În ultima vreme, pe lângă faptu’ că n-am făcut nimic, m-am gândit la nimic. Mă tot gândesc că de ‘este’re nu este decât clipa de faţă. Şi mă mai gândesc că, pe lângă faptu’ că nu este decât clipa de faţă, mai este şi lucrurile de pe lângă mine. Şi oamenii… Şi plănţile… Şi pietrile… Şi animale… Şi linişte… Şi gălăgie… Lucruri mult mai impresionante au spus alţii înaintea mea – probabil şi eu printre ei 😀 – în maniere mai mult sau mai puţin înfiorătoare în condiţii mai mult sau mai puţin înfiorătoare. Lucruri scrise de alţi oameni cu stări de spirit probabil total opuse celor ale căror oameni le citesc. Probabil piţigoiu’ de Bruno o fi strigat ‘E pur si muove!’ sfâşiat de durere pe rug, iar frustraţii din Inchiziţie să fi zis, ca unii politicieni români, şmecheri din perioada asta: ‘I-auzi-l, mă, şi p-ăsta! Că cică Pământu’ să mişcă în juru’ Soarelui, nu invers! ‘tu-i morţii mă-sii!…’, şi să fi notat asta la mişto într-o carte. E posibil ca Einstein să fi pufnit în râs când a ‘scornit’ Teoria relativităţii. Posibile multe lucruri legate de cei dinaintea noastră, pe care noi să le privim – primim – sau nu, cu gura căscată. Un lucru e meschin rău de tot: să nu laşi lumea să-şi câştige pâinea de care are nevoie; să nu laşi lumea să se exploreze pe ea însăşi la interior ca să scoată la iveală strălucirea Sinelui ei interior din cauză că nu e sigură că are, sau nu, ce să haleze ‘mâine’ (atunci când are poftă, adică). Iar asta se întâmplă din cauza oamenilor ‘buni’ care nu vor să asculte de Sinele lor propriu şi personal care, când e pus în faţa faptelor de netăgăduit, mai dă o şansă lu’ meschinii leneşi, doar pentru că ‘are părinţii bani’… ‘Eu când o să fiu mare, o să SCHIMB lumea!’… Bun, şi când eşti mare? Îţi spun eu. Când eşti mic! Când spui asta! Atunci ştii cel mai bine cum vrei să fie lumea. Nu aştepta să creşti, lumea o să te SCHIMBE! 😐

Ura…

Octombrie 21, 2009 - Leave a Response

… Vă va distruge pe toţi! 😀

Zbucium

August 10, 2009 - Leave a Response

Ştobâlc, ştobâlc!… Ştobâlc… Ştobâlci! Şto bâlci?! 😀 Nu-i nici un bâlci, domn’e, pleacă d-aici! Aici e bătaie de joc, nu bâlci!… 😦

Bă, aşa e!

August 7, 2009 - Leave a Response

Deci: eu sunt un suflet şi am un corp. Eu sunt într-un fel – ca suflet fiind – şi fac acţiuni zi de zi, de zi, de zi – corp având – care mă arată cum sunt ca suflet. Punct. Înţelegeţi ce vreţi; vedeţi dacă vi se aplică!… 😀

Suflet… II

Iulie 20, 2009 - Leave a Response

Mi-aş vinde sufletu’… Da’ nu ş’ pen’ ce… Cică sunt atâtea lucruri pentru care să-ţi dai sufletu’… Aşa e. Da’ nu ţi-l poţi vinde pentru ce vrei. Rar se poate asta. Ţi-l vinzi numai pentru ce poţi. Adică nu poţi – de exemplu – să-ţi vinzi sufletu’ pentru bani, pentru că aşa vrei tu acum, pe loc. Tre’ să treci mai întâi prin nişte faze precursoare. Întotdeauna! Şi nici atunci nu poţi să zici că ţi l-ai vândut! 😀 Dacă eşti un om normal, cel mult poţi să-ţi închiriezi sufletu’! 😀 Numa’ oamenii turbaţi-turbaţi pe o anumită treabă – cercetătorii, de exemplu – pot zice că şi-au vândut sufletul. Da’ numa’ pentru puţin timp. 😀 De ce? Pentru că sufletul – ceea ce considerăm a fi ‘ceva’ de ‘altundeva’ 😀 – este exact esenţa a ceea ce suntem… 😀 Când vom înţelege că sufletul suntem noi, problemele actuale vor părea pur şi simplu puerile. Când nu vom mai gândi: ‘CORPUL MEU ARE UN SUFLET’, ci ‘SUFLETUL MEU ARE UN CORP’, atunci vom avea parte de o revoluţie. Acestei revoluţii hai să-i zicem ‘Botez’!… 😀

Suflet…

Iulie 14, 2009 - Leave a Response

Suflet… O adunătură de diverse care constituie esenţa unui corp. 😀 Sufletul sunt eu. Eu sunt suflet şi am un corp. Ca suflet, am reuşit – recent – să înţeleg care-i şpârla cu lucrurile care mă înconjoară! Lucrurile care mă înconjoară au şi ele suflet!… 😀 O să revin cu detalii (rezumat al unei cărţi fenomenale) lămuritoare, altădată!… 😀